e o rana adanca,
nimic nu o poate inchide.
sangele se zbate,
inima mi se inchide.
inca mai simt taisul sabiei
si gustul metalic ce ma strapunge,
durerea e insuportabila
ma doare ...
ma doare atunci cand gresesc,
atunci cand gresesc prosteste,
dar eu ranesc tot ce iubesc,
si sufera cel ce iubeste.
acum e prea tarziu
sa-ntorc nu mai am unde...
as vrea sa urlu
dar nimeni nu m-aude...
in sulf si sare
ranile as vrea sa mi le spal
si acei ochi reci
si acea privire seaca
sa dispara pe veci.
as vrea sa zic ca imi pare rau
as vrea sa imi cer iertare
dar stiu ca inima te doare
nu merit respectul tau...
nu merit ...
imi pare rau ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu