Ingenuncheat...in amintiri

Privesc in jos si nu pot sa  ridic ochii

ating usor ceva ce pare ireala ,

te incalcesti usor in ale tale rochii

tu iarna care parca dai navala.

ingenchiat in ale tale vualuri

un fior fierbinte ma cuprinde,

peste tot in jur sunt numai aburi, 

e liniste si pace pretutindeni...

un clinchet vesel imi incanta auzul

si vad un chip,  se apropie usor:

"simt... tot mai aspru  trece timpul

imbatranesc si ma astept sa mor.

au trecut ani si ani de-atunci

de cand umblai pe strazi copile,

acum inca te mai zaresc in gand

imi este dor si drag de tine..."

 ziceai privindu-ma agale...

acum stai cu noi si ne vorbesti,

spui incet povesti nemuritoare

incet, incet, te vad ... intineresti.

"iti amintesti...vesel eram

si ma jucam cu tine..."

din casa noastra de la geam

privesti acum batrane.

Zambeste ai nepoti-alaturi,

noi clinchete si amintiri,

ridica-te si schutura nametii,

fulgii ce-ti acopera pometii.

in paru-ti alb parca se scalda timpul

cu ani si ani ce au trecut gramada,

dar uite c-a venit momentul

sa iesi cu totul din zapada,

mai vine-un an cu bune si cu rele,

mai vine soare sau un cer noros,

te mai gandesti zambind si la acele zile.

dar ai imbatranit ... esti mos .