Ploua

pe un varf de cutit as pune sare
s-astup aceste rani mai vechi,
sa uit trecutul cel ce doare,
sa facem visele perechi.

intr-un ciob spart as pune apa
ochii tai in el sa se-oglindeasca
o lacrima sa-ti scalde trupul
si ploaie pe pamant sa izbucneasca

ca intr-un basm din departate timpuri
istoria vietii in mare sa se scrie
cu-n fir de par sa misti usor nisipul
in flacari si in valuri sa se piarda timpul

in sticla neagra sa se faca dorul
din firul vietii iubire sa rasara
sa fie totul numai flori de primavara
atat de aspru vreau sa simt fiorul...

sa alergam prin amintiri si vise 
prin apa, vant si ploi si foc
sa mergem doar la usi deschise
sper cer in nori sa fie al nostru loc.

sa vina ziua, apoi seara
si apoi noapte si iar zi
timpul pentru noi sa nu mai moara
copii sa fim in fiecare zi.

aici avea-voi liniste si alinare ...
si ciobul s-a umplut cu stropi de roua
dar cred ca-i ora de culcare
nu mai conteaza... ploua.